REPORTER LIBER

Gasesc pe net un link spre un articol despre Ferrari 458 Spider. Evident, dau click. Care click ma duce pe site-ul TOP GEAR ROMANIA. Imediat imi fuge gandul la Clarkson, May si ala mai mic,…Hamster…Hammond…. da, si ma pregatesc sa citesc ceva de calitate. Si dau peste un articol scris cu picioarele. Linkul e AICI.

Si iata ce scrie TOP GEAR:

“Fără dar şi poate, Italia este una dintre cele mai perfecte ţări din lume”. Fara DOAR si poate, tu, semnatarul articolului, esti unul din cei mai perfecti scriitori din lume. Urmeaza o repetitie inutila, usor de evitat, pe care nu o mai redau aici.

“mai ales cei specializaţi în supercaruri“. Supercar cu boi. De Grigorescu. Sau nu.

“majoritatea dintre noi“. Intre mine si tine nu exista nicio majoritate. Doar uriase diferente in stapanirea limbii materne. Sau ai invatat-o pe drum, in cateva ore ? Ca atunci e scuzabil, ai un nivel acceptabil…

“am considera oportunitatea de a conduce un Ferrari 458 Spider ca fiind o îndeplinire a uneia dintre cele mai irealizabile vise ale noastre“. O indeplinire a, sau mai bine indeplinirea UNUIA, ziarist la Top Gear care esti.

“vântul mediteranean adaugă mult experienţei din spatele volanului unui 458“. Aici e discutabil, dar mie imi place sa cred ca sunt in fatza volanului cand conduc, nu in spatele lui…Chestie de pozitzie. Se poate ierta, dar putea gasi si o exprimare mai simpla.

So, this is Top Gear. De Romania. Multumesc. Prefer originalul, ca acolo nu am gasit ziaristi semialfabetizati…

Thank you, Top Gear.

Din cand in cand, cei de la gsp isi aduc aminte ca sunt si oameni, nu doar ziaristi de scandal, si scriu chestii exceptionale. Asa cum e editorialul lui Catalin Tolontan, din editia online sau de pe tolo.ro, ma rog, ca-s amestecate unele cu altele.

Sigur, subiectul dramei traita de Mihai Nesu este ofertant, dar meritul lui Tolontan e ca il fructifica punand suflet, scriind si cu inima, nu doar cu mintea. Si ca ii pasa. Nu doar de Nesu, ci de tot. Deocamdata ii iert pentru toate mizeriile si promiscuitatea din celelalte pagini…

Zice domnul Tolontan : 

“(……….)  Fiecare dintre noi pierdem la un moment dat enorm. Întrebarea nu e dacă, ci cînd. Toţi pierdem şi, în acel moment al durerii acute, ne recîştigăm un soi de pace care vine din durere care ajunge la limită, din epuizare.

Ceva ni se ia. Întotdeauna ni se ia! Sănătatea, viaţa, un om drag, un viitor posibil. Neavînd de ales, ne întoarcem către suflet, cel care a fost acolo mereu, profund şi tăcut. Zilele pierderii sînt zilele în care ne mişcăm cu încetinitorul, în care lumea îşi reduce zgomotele, ca şi cum o mînă invizibilă dă mai încet sonorul străzii şi al vocilor. Înaintăm lent printr-o lucire atenuată şi celor din jur le părem absenţi.”

Nu-i asa ca are dreptate ? E atat de adevarat incat pare banal, si totusi in zilele ”normale” refuzam sau nu avem capacitatea (sau o avem prea rar) sa ne gandim la toate astea. Cititi, va rog: DEGETELE LUI

“Cine e îngerul, cine e demonul? Ghici ghicitoarea mea! Mutu, preotul noii religii. Ca în povestea prelatului criminal căruia i se ridică de pe umeri cadavrul victimei cît timp ţine slujba pentru ca apoi să fie încărcat din nou cu greutatea faptei sale. Poate fi fotbalul o blasfemie?”

Sunt randuri scrise de Radu Naum, pe gsp.ro. Plus altele. Merita citit. Incantator, nu am ce sa spun mai mult.

Pentru prima dată în istoria acestui blog, am luat decizia de a şterge un post. Cel referitor la greşelile dintr-un articol pe tema campionatului de minifotbal. Nu ştiam cine l-a realizat, dar, aflând, consider că merită o prezumţie de nevinovăţie. Sigur că observaţiile mele cu privire la erorile comise în text rămân în picioare, iar articolul poate fi găsit în Ziarul de Bacău, dar pe Cornel, care se pare că a scris respectivul material, l-am respectat întotdeauna şi îl consider unul dintre ziariştii de sport importanţi ai Bacăului. Se pare că nimeni nu e scutit de scăpări…. Chiar dacă sunt surprins de calitatea informaţiilor prezentate acolo, consider că pot face primul pas spre un “armistiţiu”, mai ales că e vorba de un fost coleg de redacţie.

P.S.: Cornele, era de-ajuns să semnezi textul, că scăpai de multe dintre critici