2010 se termina. A fost un an bun, daca nu cumva chiar foarte bun, pentru mine si familia mea. Asa ca pot sa fac un mic bilant.
Evident, pe plan personal nici nu are sens sa discut, pentru ca totul a mers asa cum trebuia, adica foarte bine. Si asta e cel mai important. Ca sa le multumesc celor care ma iubesc si carora le pasa cu mine…nu se poate, oricum nu sunt suficiente cuvinte pentru asa ceva. Iar vorbele sunt doar vorbe, importante sunt alte lucruri.

La alte capitole, la fel, totul bine. Am terminat renovarea apartamentului (de la A la Z), l-am mobilat cum ne-a placut, am facut “n” drumuri la IKEA Bucuresti si “n+100″ drumuri la Dedeman, Praktiker, Baumax, Delta Design si altele, iar in final totul a fost ok. De la culoarea faiantei si a gresiei, la cada dreptunghiulara si bateriile “smechere” din baie. Cu eforturi si oboseala, cu discutii si cautari indelungate, dar l-am vazut finalizat. In proportie de 95 la suta.
Am vandut Picantzica rosie, la un pret rezonabil pentru perioada asta de criza, si in plus avem privilegiul sa primim vesti despre ea si chiar sa o vedem (cand mai aparem prin Romania), pentru ca noul ei “stapan” e Octav, un prieten bun.
Am cumparat la pret foarte bun Swiftul, nou-nout, de la Doly Motors Iasi, o reprezentanta de nota zece. Programul “Rabla” a fost util. Am cumparat masina noua cu 7.200 de euro si trei rable, dar numai eu si inca doua-trei persoane stim ce jafuri de masini am condus pe ultimul drum.
Apropo de masini. A fost anul in care am condus vreo 50 de masini diferite. Cam 38 dintre ele, doar pentru 10 – 15 minute, la “Masina de presa”, drive-testul fluviu organizat in Bacau in vara. Celelalte, pentru “Rabla” sau la serviciu. Am condus Dacie din ’78, cu gauri in praguri si podea, Mercedes S Klasse de 100.000 de euro din 2010, cu 4 tipuri de masaj in scaunul soferului. Oltcit din 1990 dar si Jaguar XJ.
Duster, Pajero, Kia Picanto , Mondeo, Logan MCV, Range Rover Sport. De toate. Fain, ca imi place sa conduc.
La Realitatea TV: Logan, Fiat Panda. La Adevarul de Seara: Suzuki Swift, din “parcul auto” personal. Ca sa nu le fac paguba cu abonamentul “RATB” pe care, in generozitatea lor, il deconteaza lunar reporterilor care trebuie sa ajunga la subiecte cu autobuzul

Si am ajuns la capitolul “Job”. A fost un an bun, in care m-am lamurit cu Adevarul de Seara, un proiect ambitios, dar coordonat uneori, cel putin la nivel regional, de profesionisti afectati iremediabil de stres, ceea ce i-a transformat in niste omuleti mereu nemultumiti, uneori isterici si niciodata rezonabili. Era bine daca ADS nu se baza pe autobuze din transportul public ca sa isi vada reporterii ajungand la subiectele de pe teren. Si daca nu scadea salariile. In concluzie, un loc de munca decent, dar perfectibil.
La Realitatea TV Bacau am gasit o redactie buna. Probabil cei mai muncitori jurnalisti din oras. Cu manager competent si cu bun simt, ceea ce e rar in ziua de azi, nu doar in presa, ci in general. Si am gasit masini !!!!! De serviciu ! Cu benzina decontata ! Dupa ce un an am “rupt” masina pe coclauri, pentru ADS, cu emotii mari si surprize la momentul decontului. Salarii de criza (ca in mai toata presa locala), dar nicio redactie nu e perfecta
De la Realitatea TV am fost nevoit sa plec, deoarece am decis sa lucrez in Anglia, impreuna cu sotia. Si, recunosc, deoarece cuplul sinistru Basescu – Boc a reusit sa faca ceea ce nici Iliescu, nici Constantinescu, nici Radu Vasile, Ciorbea, Petre Roman, Stolojan sau orice neputincios trecut vremelnic pe la conducerea tarii nu a reusit: sa ma convinga ca in Romania nu se poate trai normal. Si nici nu se va putea prea curand. Asta nu inseamna ca nu ne vom intoarce in tara, dar deocamdata preferam normalitatea. Pe care in Romania nu o mai poti gasi. In 2010. Anul care se termina. Si care chiar a fost bun pentru mine. Iar in Anglia este, evident, mai bine decat in Romania. Ce-i drept, ma asteptam la asta:)
Blogul a implinit prin noiembrie un an si ma bucur ca l-am infiintat. E un mod placut si comod de comunicare si ma ajuta sa imi conserv deprinderile jurnalistice. Sigur, cu conditia sa imi ilustrez mai des materialele, dar dupa 12 ani de presa trebuie inteleasa tendinta spre lene
Daca nu mai scriu pana in 2011, va urez tuturor un an nou mai bun decat cel care se incheie, liniste si bucurii alaturi de cei dragi ! Happy New Year !